POEZIA ZILEI

ana16 wrote:

ZORI
Aurora Stef
Asculta cum se pregatesc s-apara zorii…
cu strigat inrosit si mut,
cu inaltare la ceasul aurorei
se naste ziua din noaptea-n care s-a zbatut.

Zgomot de foc,de stele cazatoare,
de meteori haotic alergand
s-a stins la ora care doare…
A Z I isi serbeaza viata pe pamant.
din vol.Elegii Safice,Iasi-2010

o poezie tare frumoasa

Cum mă iubești…

Îmi place cum ești,
nefiresc de cuminte,
cu tine as respecta, fără rest,
orice decalog- ia aminte!

îmi place cum ma alinți,
nefiresc de duios,
cu tine ma simt mai nebun,
mai frumos!

dar cel mai mult știi, iubito,
ce-mi place?
ca ma iubești infernal,
ca niciodată sufletului meu,
de dor,
nu-i dai pace!
@ Cosmin Neidoni

O dimineata de luni cat mai placuta,racoroasa si linistita!Bun venit in Cafenea !
Incep si eu dimineata si noua saptamana cu cateva indemnuri ,mai intai pentru mine si apoi pentru voi,cele care doriti sa le acceptati... :?
...singura cheie pentru succes este sa iubesti ceea ce faci...
daca nu ai descoperit inca,continua sa cauti...
Succes!
Apar zorile,rasare soarele...e vant racoros si 22 de grade in termometru afara in casa e mai mult,hm... va doresc o sptamana reusita,minunata ,acolo unde sunteti fiecare! ,e momentul bautului,a savurarii cafelei.. :?
In timp ce ne savuram nelipsita cafea a diminetii sa ne delectam,amuzam,de ce nu??? :?
Fii prieten tuturor, chiar si celor ce nu iti sunt prieteni!
Fii alaturi chiar si de cei ce ti-au facut rau!
Incurajeaza-i si pe cei ce pe tine te-au descurajat!
Cauta mereu sa vezi calitatile oamenilor, nu defectele!
Zambeste-i cu drag si celui ce te priveste urat!
Ajuta si pe cel ce candva te-a alungat!
Fii bun si ia decizii intelepte!

Nu lasa teama, orgoliul si dezamagirile sa te conduca!
Priveste lumea cu iubire si intelegere!
Fii puternic, fii tu insuti, fii un model pentru cei din jur !
Fii cum vrei tu sa fii, dar asculta si parerile celorlalti !
Nu uita sa-ti faci mereu timp pentru tine si pentru ceilalti, caci exista oameni care te iubesc, pe care ii iubesti, care au nevoie de tine si de care ai si tu nevoie !
A plecat iunie a sosit de cateva zile iulie,luna lui Cuptor.. viata se scurge incet dar sigur... :?..de neoprit !https://anitanna.wordpress.com/flori/comment-page-28/#comment-143823

Poemul XX
În noaptea asta pot scrie cele mai triste rânduri.

Pot scrie, de exemplu: "noaptea-i înstelată
şi stelele tremură albastre în depărtare".

Vântul nopţii se răsuceşte în văzduh şi cântă.

În noaptea asta pot scrie cele mai triste rânduri.
Am iubit-o, şi, câteodată, şi ea m-a iubit.

Într-una din aceste nopţi am strâns-o în braţe.
Am sărutat-o la nesfârşit sub cerul imens.

M-a iubit, şi, câteodată, şi eu am iubit-o.
Cum aş fi putut să nu-i iubesc ochii ei mari?

În noaptea asta pot scrie cele mai triste rânduri.
Cum să mă gândesc că n-o mai am? Să simt că am pierdut-o?

Cum să ascult imensa noapte, mai imensă fără ea?
Şi rândurile cad în suflet ca roua pe izlaz.

Ce mai contează că iubirea mea n-o mai poate păstra?
Noaptea-i înstelată, şi ea nu-i lângă mine.

Asta-i tot. În depărtare cineva cântă. În depărtare...
Cu pierderea ei nu mă pot împăca.

O caut cu privirea, dorind s-o aduc mai aproape.
Inima mea o caută, dar ea nu-i lângă mine.

N-o mai iubesc, asta-i sigur, dar cum am putut-o iubi...
Vocea-mi vrea să fie vântul, să-i gâdile auzul.

A altuia. Va fi a altuia. Ca înaintea săruturilor mele.
Vocea ei, trupul ei de lumină. Ochii ei fără hotare.

N-o mai iubesc, asta-i sigur, dar poate încă o iubesc.
Iubirea e atât de scurtă, şi-atât de lungă e uitarea.

Într-una din aceste nopţi am strâns-o în braţe,
şi sufletul nu mi-e împăcat cu pierderea ei.

Chiar de-i ultima zvâcnire pentru ea,
şi acestea ultimele rânduri.

poezie celebră de Pablo Neruda din Douăzeci de poeme de iubire şi un cântec de disperare,

Nichita Stănescu
Îmbrăţişarea

Când ne-am zărit, aerul dintre noi
şi-a aruncat dintr-o dată
imaginea copacilor, indiferenţi şi goi,
pe care-o lasă să-l străbată.

Oh, ne-am zvârlit, strigându-ne pe nume,
unul spre celălalt, şi-atât de iute,
că timpul se turti-ntre piepturile noastre,
şi ora, lovită, se sparse-n minute.

Aş fi vrut să te păstrez în braţe
aşa cum ţin trupul copilăriei, întrecut,
cu morţile-i nerepetate.
Şi să te-mbrăţişez cu coastele-aş fi vrut.

Mihai Eminescu - Daca iubesti fara sa speri
muzica: Florin Bogardo
Daca iubesti fara sa speri
De-a fi iubit vreodata,
Se-ntuneca de lungi pareri
De rau viata toata.

Si-ti lasa-n suflet un amar
Si în gândiri asemeni,
Caci o iubire în zadar
Cu moartea-i sor' de gemeni.

Dar vindecarea la dureri
În piept, în partea stânga-i,
De-acolo trebuie sa ceri
Cuvinte sa te mângai.

Acolo afli adapost
Oricâte se întâmple,
Ca s-un amor care-ar fi fost
Viata ta o împle.

Caci un luceafar rasarit
Din linistea uitarii
Da orizon nemarginit
Singuratatii marii.

Si ochiul tau întunecat
Atunci îl împle plânsul,
Iar ale vietii valuri bat
Calatorind spre dânsul.

Si dau cadente de nespus
Durerii tale lunge,
Pe când luceafarul e sus
Ca sa-l nu-l poti ajunge.

Zâmbeste trist cu raze reci
Sperantelor desarte:
În veci iubi-o-vei, în veci
Va ramânea departe.

S-a tale zile-or fi cum sunt,
Pustii ca niste stepe;
Iar noptile de-un farmec sfânt
Ce nu-l mai poti pricepe.

Iubire...

Ce e iubirea? Dar cine poate şti.
Atâtea nume... pentru ea s-ar potrivi.
Şi de le-am pune toate la un loc,
Ea poate fi pe rând,
Şi ură,
Şi dragoste,
Şi joc,
Şi biruintă,
Şi tandrete,
Şi lacrimă,
Şi frumusete,
Şi dor nebun,
Şi gust amar,
Şi fericire,
Şi calvar...
Dar mai presus de toate,
Iubirea este viată, şi viata e iubire.
Doar noi putem, s-o facem
Să respire.

poezie de Marin Bunget

De n-ai şti să taci atât de frumos
încât să faci să-mbătrâneasca liniştit timpul
şi doru-ţi sa-l simt curgând peste sufletul meu
uitându-şi tristeţea, văpăile, anotimpul …
… de n-ai şti să pui zăvoare cuvintelor
când îi cresc soarelui solzi de amurg,
de n-ai fi-nvăţat să-mi vorbeşti cu mâinile şi cu ochii
când trupul meu foşneşte-ndelung …
… dacă veghea nu ţi-aş simţi-o în somn
mângăind muchiile neliniştii mele,
pictând aşteptări cu cireşi la urechi
iar din fântâni culegându-mi o galeată de stele –
poate mi-aş fi putut deznoda aripile şi-aş fi zburat –
dacă nu mi-ar fi atât de dragă inima ta de duminică
în care, dezbrăcându-te tu, m-ai îmbrăcat …

… De n-ai şti … — poezie de Nina Tărchilă .

Mi-e dor...

Mi-e dor...
Mi-e dor de tot ce ar fi putut să fie
Mi-e dor de viaţă, ca de bucurie.
Mi-e dor de tine, vis neîmplinit
Mi-e dor de clipa fără de sfârşit.

Mi-e dor de vise care-s împlinite
Mi-e dor de taine nedescoperite.
Mi-e dor de tot ce e frumos pe lume
Mi-e dor de mine şi mi-e dor de... Tine.

Putea să fie, dar păcat, n-a fost
Acum, când îmi doream mai mult un rost
Unde am greşit şi ce-am cerut eu oare?!
Lasă-mi măcar speranţă-n inima ce doare.

Rămâne doar o amintire dragă
E trist, dar pentru o viaţă-ntreagă...
Iubire veşnică de tu vei dărui,
Dragoste nemărginită vei găsi.

poezie de Mariana Simionescu (10 septembrie 2011)

SI DACA ….


Şi dacă ramuri bat în geam
Şi se cutremur plopii,
E ca în minte să te am
Şi-ncet să te apropii.

Şi dacă stele bat în lac
Adâncu-i luminându-l,
E ca durerea mea s-o-mpac
Înseninându-mi gândul.

Şi dacă norii deşi se duc
De iese-n luciu luna,
E ca aminte să-mi aduc
De tine-ntotdeauna.
Mihai Eminescu

GLOSSA

Mihai Eminescu…..

Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi si noua toate;
Ce e rau si ce e bine
Tu te-ntreaba si socoate;