LUMEA POEZIEI

"Iubita mea,

Când două suflete, care se doresc unul pe celălalt, oricât de departe se aflau unul de celălalt se găsesc în sfârşit… o unire puternică şi pură la fel ca sufletul însăşi începe pe pământ şi continuă pentru totdeauna în ceruri. Această unire este dragostea, dragostea adevărată o religie, a cărei credinţă este cel iubit, a cărei viaţă se naşte din devoţiune şi pasiune, şi pentru care cele mai mari sacrificii sunt cele mai dulci delicii. Asta este dragostea ce tu mi-o inspiri. Sufletul tău e capabil să iubească cu puritatea şi pasiunea îngerilor; dar poate el trebuie să iubească numai un alt înger, gând care mă cutremură cu deznădejde.
…………………………………………………............................................................................

Tot sufletul meu îţi aparţine. Dacă toată existenţa mea nu ţi-ar fi fost dedicată ţie, armonia fiinţei mele s-ar fi pierdut şi probabil că aş fi murit – moartea ar fi fost inevitabilă. Acestea erau gândurile mele Adele, când scrisoarea de dragoste care urma să-mi aducă disperarea sau speranţa a sosit. Dacă mă iubeşti tu ştii cât de mare a fost fericirea mea. Ce ştiu şi eu că tu ai simţit, nu-ţi voi descrie aici. Scumpa mea Adele, de ce nu există alt cuvânt pentru această trăire minunată în afara de bucurie? Este oare pentru că nu poate exista un cuvânt cu suficientă forţă pentru a putea exprima o asemenea fericire? Oh, acum eşti a mea! În sfârşit eşti a mea! Curând, în câteva luni poate, îngerul meu va dormi în braţele mele, se va trezi în braţele mele, va trăi în braţele mele. Gândurile tale din orice clipă, tot trupul tău, vor fi pentru mine. Toate gândurile mele, toate clipele mele, tot trupul meu vor fi ale tale. Scumpă mea Adele! Adio îngerul meu, îngerul meu iubit! Adio! Îţi voi săruta părul şi voi merge la culcare. Încă sunt departe de tine, dar te pot visa. Curând îmi vei fi alături. Adio; iartă deliriul soţului tău care te îmbrăţişează şi te adoră cât pentru două vieţi".

(sursa: http://www.dcnews.ro)

Al tău pentru totdeauna,
Victor Hugo"

Dor

E lacătul pe uşă mamă!
Şi plâng ferestrele- a pustiu.
Muşcate nu mai sunt în glastră,
Şi totu-i trist, nimic nu i viu.

Pe treptele unde-altădată
Tu m-aşteptai cu-n zâmbet cald,
Au năpădit buruieni multe
Şi pietrele din bază, cad.

Râdea cu tine-a noastră casă
Şi iubitoare mă primea
Çând glasul tău vioi pe -acolo
Din depărtare se-auzea.

Azi, tristă şi îmbătrânită
Se năruie sub ochii mei.
Şi cât mă doare mamă asta!
Ştiam mereu că tu nu vrei...

E lacătul pe uşă mamă!
Şi iarăsi flori au înflorit
Ele răsar şi n lipsa ta
Şi-mi amintesc cât le-ai iubit.

Şi stau gândindu- mă la tine,
La ziua când tu ai plecat.
Că tot pe treptele acestea
Ai coborât, şi m-ai uitat...

E soare iar pe fața casei
Dar ea e tristă si-obosită.
Nimic nu e ca altădată
Fiindcă acum e părăsită.

Şi parcă văd păsind prin iarbă
Umbra ta mică iubitoare.
Dar nu mai eşti ca altădată
Şi lipsa ta atâta doare...

Au înflorit lângă fântână
Toti crinii tăi frumoşi şi sfinți.
Ce trist e totul fără tine!
Ce trist e să nu ai părinți...

Ma gândeam la cum e sa ai inima plina cu:
Drag de viata deși în aceste vremuri ne este îngrădit..
De lumina, credința, de oameni dragi și ce frumos ar fi fost sa poți strânge la piept primăvara și sa renasti odată cu ea dar … deși a sosit vremea numai ca pe asta nu o putem face…!
Și totuși…
……………….
Binecuvântează-ne Doamne!
„Miluiește‑mă, Doamne, că spre Tine voi striga toată ziua. Veselește sufletul robului Tău, că spre Tine, Doamne, am ridicat sufletul meu.”

(Psalmul 85, 3)

Efemer...

,,Plecăm pe rând și în tăcere
Și-n locul nostru alții vin.
În lumea asta de durere,
Trăim, iubim, visăm, murim.

Și toate acestea se repetă,
De-a lungul anilor, la fel.
Doar nouă ni se pare-ntruna,
Că roata azi, o inventăm.

Și nimeni nu-i ca noi sub soare...
Ne amăgim orgolioși.
Uitând că suntem doar o boare,
La rândul lor, cum alții au fost.

Ne facem planuri peste planuri,
In trenul vieții care aleargă.
Dar trenul se oprește-n gară,
Vestind c-atât avea sa meargă.

Suntem mirați că ni se-ntămplă,
Noi, care-am fost orgolioși.
Crezând că mai e vreme încă,
Aflăm c-am fost atât de proști."
Pirvu Florina

A incetat din viata.scriitoarea, Ileana Vulpesu.
1932-2021
Ileana Vulpescu a fost o filologă, lexicografă, prozatoare, romancieră și traducătoare română.
Wikipedia
Anul nașterii: 21 mai 1932, Bratovoești
Data morții: 12 mai 2021
Activă ca scriitoare: 1966–2017
Opere semnificative: Arta conversației
Copii: Ioana Vulpescu
…..
Dumnezeu sa o ierte!