Refuzăm să acceptăm că suntem obosiţi.
Refuzăm să acceptăm că suntem speriaţi,
refuzăm să recunoaştem cât de mult ne dorim succesul,
şi, cel mai important, refuzăm să acceptăm că refuzăm.
Vedem doar ce vrem să vedem şi credem doar ce vrem să credem.
Şi funcţionează.
Ne minţim singuri atât de mult, încât după o vreme,
minciunile încep să pară adevăruri.
Putem să ne minţim singuri doar pentru un timp.
Suntem obosiţi. Suntem speriaţi.
Faptul că refuzăm să acceptăm, nu schimbă adevărul.
Mai devreme sau mai târziu, trebuie să renunţăm la refuzuri
şi să luăm viaţa în piept, cu curaj