STEFAN LUCHIAN

Vocaţia de pictor a lui Ştefan Luchian (1868, Botoşani – 1916, Bucureşti) se declară încă din copilărie. Studiaza la Scoala Nationala de Arte Frumoase din Bucuresti, avandu-l ca maestru pe Nicolae Grigorescu. Ulterior Stefan Luchian studiaza la München si Paris (aflat în acea perioadă în plină efervescenţă impresionistă

Din 1909 până la sfârşitul vieţii Stefan Luchian va fi ţintuit în fotoliu. Fixase însă în memorie “splendorile scânteietoare” ale peisajului românesc, pe care îl va reda într-o serie întreagă de opere, adevărate miracole de simplitate şi de fineţe, de sinteză cromatică şi arhitecturală a formelor, de colorit strălucit şi delicat totodată. Tehnicii uleiului Stefan Luchian îi alătură, pentru peisaj şi pentru multe dintre naturile moarte cu flori, pastelul, cu care ajunge la o măiestrie neegalată. Fluiditatea contururilor, delicateţea catifelată a petalelor, le-a evocat cel mai bine prin intermediul pastelului
Stefan Luchian a murit la 28 iunie 1916. Către sfârşitul vieţii Stefan Luchian nu mai putea ţine penelul cu degetele paralizate. Punea pe cineva să i-l lege de încheietura mâinii. Astfel sfârşea, în flacăra unei inepuizabile pasiuni pentru arta sa, viaţa unui pictor. (adaptat de pe Wikipedia)