BRUNO AMADIO

Baiatul in lacrimi.

Bruno Amadio – “Baiatul in lacrimi”
Tatal, un barbat dur, l-a asezat in fata sa si i-a poruncit sa planga. Dar cum baiatul nu putea nicicum sa-i faca pe voie, pictorul, smintit in pasiunea lui, l-a ars la mana cu un chibrit. Atunci copilasul a izbucnit in lacrimi si a strigat: “Tu sa arzi!”. Nu au trecut decat doua saptamani si cuvintele aruncate de baietel s-au materializat. Atelierul pictorului a luat foc si insusi artistul a pierit in flacari, alaturi de pretioasele sale picturi. Spre surprinderea tuturor, singurul tablou care a supravietuit incendiului a fost cel al fiului sau. La o scurta perioada de timp, a murit si baietelul, rapus de tuberculoza.
In 1985, cotidianul britanic “The Sun” publica o serie de articole sub titlul “Blestemul arzator al baiatului in lacrimi”. In paginile ziarului erau relatate marturiile mai multor pompieri care declarau ca, in urma unor incendii devastatoare, un singur obiect ramanea neatins de flacari: un tablou semnat de Amadio (a realizat in total 60 de asemenea portrete) reprezentand un copil plangand. O stire de ultima ora, care informa ca dupa tabloul original se realizasera peste 50 de mii de copii, a creat panica in randul populatiei. La redactia ziarului soseau tot mai multe scrisori in care oamenii povesteau ca suferisera astfel de catastrofe, dupa ce atarnasera pe peretele casei portretul. Singurul mereu ocolit de foc era portretul original. Pentru a linisti populatia, pompierii au facut o declaratie publica, explicand fenomenul simplu. “Nu este vorba despre nici un blestem, despre nici o forta demonica. Intr-un incendiu, sfoara de care este atarnat un tablou arde prima, tabloul cade de pe perete cu fata in jos, ramanand astfel neatins de foc”.
Dupa un an de panica, dupa zeci de articole pe marginea subiectului, “The Sun” a organizat o actiune prin care s-au ars cateva zeci de copii ale inspaimantatorului tablou, toate expediate de proprietarii lor la adresa cotidianului. Se spune ca unul din birourile sediului cotidianului era ticsit cu astfel de reproduceri si ca pana si redactorul sef ajunsese sa fie convins de veridicitatea blestemului. Dupa actiunea de incendiere voita a tablourilor, oamenii s-au incredintat ca totul fusese doar un sir de coincidente nefericite.